Privim mereu nepăsători
Cum norii grei se-adună
Am dat din suflet mai nimic
Și vrem multă lumină.
Sunt ani ca o secundă
Care trec, pleacă..
Și sufletul pribeag așteaptă
Dar de dureri se-apleacă.
Și cine să le înțeleagă,
Of suflete stai și așteaptă
Căci n-am ce-ți face, ești plăpând
Cu apă din izvor doar bând,
Ești nou ca altădată.
Privim mereu nepăsători
Cum norii grei se-adună
Am dat din suflet mai nimic
Și vrem multă lumină.
Sunt ani ca o secundă
Care trec, pleacă..
Și sufletul pribeag așteaptă
Dar de dureri se-apleacă.
Și cine să le înțeleagă,
Of suflete stai și așteaptă
Căci n-am ce-ți face, ești plăpând
Cu apă din izvor doar bând,
Ești nou ca altădată.
Și dormi și iară te trezești,
Și începi iar și iar gândești
Gândești și iară ostenești
Și pacea nu ți-o mai găsești.
Dar sufletu-i făcut să tragă,
Căci are viță-ndelungată
El știe ca nu e de-aici
Și trebuie cândva să pleci.
Și cere apă de izvor
De sete și nesfârșit dor
El vrea iubire, nu atât
Vrea tot ce este sfânt
Vrea mângâiere și hotar
Pe-al drumului întins amar.
(Emanuela Crangasu)
