Latest Entries »

Instaurarea profesionismului în rugby, august 1995, a influențat modul de selecție a jucătorilor, astfel a avut loc o importanță acordată dimensiunii pur atletice și gabaritului fizic al jucatorilor de rugby.

Aceasta reajustare a criteriilor de selecție și evaluare care au început să confere gabaritului fizic o însemnătate mult mai mare decât în perioada romantica a rugby-ului amator, a fost declanșata, de un fenomen care a apărut cu puțin timp înaintea pătrunderii profesionismului în rugby, și anume: fenomenul Jonah Tali Lomu (1975-2015) All Blacks. Prezența sa fizică (1,96 m, 119 Kg!), enormă pentru o aripă de treisferturi, a uimit întreaga planeta cu balonul oval. Lomu și-a etalat talentul la Rugby World Cup 1995, impresionanta prezență fizică combinată cu viteza remarcabila, (în forma maxima el alerga 100 m în 11.0 s!) transformandu-l intr-un veritabil fenomen rugbystic.

Apariția unui asemenea jucător a bulversat, pur și simplu, lumea rugby-ului, deoarece a sfărmat toate regulile, tradițiile și normele rugbystice aplicate până atunci în selecționarea și formarea jucătorilor.

Nimeni nu știe în ce măsură s-ar fi schimbat rugby-ul dacă Lomu nu ar fi apărut în lumea Ovala; nimeni nu știe dacă profesionismul ar fi impus un tipar asemănator tiparului Lomu pentru crearea treisferturilor cu un fizic impresionat alături de cei din pachetul de înaintare (Forwards).

În rugbyul de astăzi, jucători trebuie să corespundă, în funcție de postul pe care îl joacă (vezi articole mai vechi), unor criteri fizice, tehnice și psihice. Aceste skill-uri (abilități/competențe) trebuie să ofere jucătorului condiția esențială în a-şi îmbunătăţi mai ales calităţile motrice, atât cele de bază, cât şi cele specifice postului pe care îl joacă.

La începutul anilor ’90 jucătorii liniei I (Front Row) aveau un ţesut adipos consistent, în prezent un jucător de linia I (Front Row) trebuie să aibă o constituţie atletică, necesitatea unei mase corporale mari fiind suplinită acum de un ţesut muscular bine dezvoltat şi de mobilitate alături de viteză de reacţie. Cercetări efectuate pe rugbişti arată că aceste schimbări morfologice au îmbunătăţit atât capacitatea de efort a sportivilor, cât şi starea generală a întreg aparatului locomotor.

Jucătorii de rugby sunt cunoscuţi în lumea sportului pentru o musculatură foarte dezvoltată. Întru-cât capul, gâtul, pieptul, brațele și picioarele sunt zone foarte expuse în timpul jocului de rugby, jucătorii au nevoie de o musculatură bine dezvoltată calitativ şi cantitativ.

Solicitarea cea mai mare în zona gâtului apare la nivelul jucătorilor de linia I (Front Row), aceştia fiind nevoiţi să suporte o sarcină uriaşă pe zona cervicală şi a capului în timpul grămezilor ordonate şi spontane (Scrum and Breakdown). Aceştia urmează programe speciale de dezvoltare a musculaturii gâtului pentru a evita eventuale accidente la nivel cervical. Nici ceilalţi jucători nu sunt feriţi de tensiuni puternice la acest nivel şi ei la rândul lor au programe speciale de dezvoltare a musculaturi gâtului, Sternocleidomastoidianul acesta este muschiul gâtului, în partea anterioară și laterală a regiunii cervicale.

 

 

 

 

 

 

 

 

Solicitările şi tensiunile la nivelul musculaturii cefei şi spatelui sunt însemnate. Atât jucătorii de grămadă (Scrum) cât şi cei de treisferturi (Backs) necesită masă musculară calitativă la acest nivel. Împreună cu musculatura gâtului, musculatura cefei şi a spatelui e de o mare importanţă în menţinerea integrităţii coloanei vertebrale.

La nivelul liniilor I-a si a II-a (Front Row: two props and a hooker, Second Row: two lock No. 4 and 5) şocurile la legarea grămezilor sunt foarte puternice, iar aceste şocuri se resimt la nivelul umerilor şi a coloanei. Aceleaşi şocuri sunt resimţite în momentele de contact în jocul deschis. Musculatura spatelui are un aport mai mare în jocul de rugby, în special la jucătorii de grămadă.

Muşchiul mare dorsal este contractat într-o serie numeroasă de procedee tehnice specifice rugbyului. Tracţionarea adversarului şi deposedarea acestuia de balon. Are un rol important la tracţionarea adversarului în grămada ordonată (Scrum) la niveul pilierilor (Props). De asemenea intervine în recepţionarea balonului de sus şi aducerea acestuia la piept. Marele dorsal intervine şi în protecţia cutiei toracice atenuând din şocurile survenite în partea posterioară a acesteia.

Jucătorii de rugby, prin natura jocului sunt nevoiţi să aibă o musculatură scapulo-humerală foarte bine dezvoltată. În jocul de rugby, umărul este una dintre zone cele mai expuse a corpului, întrucât majoritatea contactelor directe cu adversarul se fac cu umărul.

Umărul reprezintă zona de contact la patrunderea prin percuţie, la placajul din faţă, din spate şi din lateral, la angajarea în grămezile ordonate, dar şi în cele spontane. Articulaţia umărului este protejată de ligamente şi fibrele musculare care trebuie sa fie puternice, voluminoase, dar în acelaşi timp cu o elasticitate crescută.

Musculatura braţului are un rol important, rugbyul fiind un sport în care balonul este jucat în proporţie de 80% – 85% cu mâinile, braţele având un rol foarte important.

Momentele de contact direct cu adversarul şi cu proprii coechipieri, dar şi alte procedee tehnice implică musculatura braţelor într-o mare măsură: lupta corp la corp pentru posesia mingii, la sol sau în ortostatism, placarea adversarului din faţă, din lateral sau din spate, legarea în grămezi ordonate, ridicarea prinzătorului la margine, lansarea balonului în margine, etc. Musculatura braţelor bine dezvoltată face diferenţa între adversari în momente ale jocului. Jucătorii îşi dezvoltă musculatura brahială utilizând atât mijloace cu caracter general, cât şi mijloace specifice jocului de rugby.

Musculatura braţelor (brahială) intervine în transmitera balonului, recepţionatea acestuia, ridicarea unui coechipier în margine, lansarea balonului în margine, placarea adversarului, depăşirea adversarului prin tampon, etc. Fiind un tensor al articulaţiei cotului, acest muşchi are un important rol în protecţia acestei articulaţii.

Jucătorii de rugby sunt printre sportivii cu masa musculară cea mai mare. Acest aspect este valabil şi la musculatura copasei.

Un sport unde anduranţa, forţa musculară şi viteza sunt în egală măsură necesare, musculatura copsei este solicitată în procentajul cel mai ridicat, pe tot parcusul meciului. Dacă alte grupe musculare au parte de momente de repaos, musculatura coapsei este solicitată într-un procentaj foarte ridicat în timpul unui meci de rugby.

În afara alergărilor la diferite nivele de intensitate şi pe distanţe variate, există o gamă largă de procedee tehnice specifice ce menţin musculatura coapsei la un nivel de contracţii ridicat. Cele mai importante ar fi: împingerea în grămezi ordonate (Scrum), săriturile și ridicarea prinzătorilor în margine (Lineout), şutarea baloanelor (Kick), din mână sau de pe sol, depăşirea adversarilor prin percuţie (Offloads) sau prin evitare, placarea din faţă sau din lateral (Tackler), plonjonul, etc.

Adevărata  valoare a  unui  jucător  de rugby, după  părerea  mea, trebuie să  se caracterizeze prin următoarele skill-uri:

Calități fizice = forță, viteză, îndemânare, rezistență în  regim  de viteză.

Calități  tehnice = mănuirea  balonului (pase și  receptia  paselor) poziții tehnice în (scrum, breakdown and lineout)  

Calități psihice = luciditate, cunoașterea  valorii personale, rezistență la  stress inteligență specifică, gândire rapidă

Calități morale = spirirt de initiativa, dăruire, altruist, solidaritate, mobilizare.

Reclame

Povestea omului.

Human StoryA fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotrivă bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – în acest caz – sărăcia și cinstea. De altfel, în variante, legenda circulă și în folclorul nou al amintitelor popoare).

În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă mări și nouă țări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeană.
Și zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia. Într-o bună zi și-a luat toiagul și a purces la drum. A bătut la poarta palatului și i s-a deschis.
Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să șadă și, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola și gumă de mestecat. Țăranul a gustat cu măsură din bucate și nerăbdător, și-a spus pâsul: „Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiași. Eu am acasă, pământ bun, ape limpezi, am și păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ținut, aproape șapte-opt luni pe an. Ca să lucrez bine aș avea nevoie de o pereche de încălțări.
Sunt desculț și mi-e frig. Doar atât îți cer”.

Doamna Uniune Europeană l-a masurat din cap până în picioare și a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineții, infrigurate, bătătorite și prăfuite de drum. Apoi a glăsuit: „Omule, ești desculț și eu te înțeleg. Dar, tot ce-ți pot oferi este o bască. Una nouă și de calitate europeana – Armani. Ține de frig, de ploaie”.
Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulțumit și a făcut calea-ntoarsă spunându-și: „Totuși e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic”.

A trecut iarna și din gerurile sale cumplite, omul a ieșit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i pâsul vechi: „Sunt desculț. O pereche de încălțări mi-ar prinde tare bine”. Doamna l-a privit cu înțelegere și căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nouă-nouță, de firma. „Daca-i degeaba, merită s-o iau” își spune la întoarcere țăranul cel sarac și cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai și în afară altui deget de la picior, numai unul, degerat și amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara și pe când frunzele s-au îngălbenit, țăranul și-a amintit de Doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-și încerce norocul.

Dinaintea acesteia și-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai și cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o bască.

Totuși nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranță, primind cu politețe știutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile și gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat și doctorul a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viața.
Purtat pe brate de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, și-a dat seama de trebuințe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou și strălucitor, având douăzeci și una de viteze și telecomandă.

Omul a multumit și întorcându-se în satul său cu mașinăria cea arătoasă a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoți. Aceștia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băști. Oameni cu frică de Dumnezeu, îi lăsasera, totuși, căruciorul. În prag de iarnă, țăranul s-a pomenit astfel fără bască.

Așezat comod în căruciorul său silențios, a pornit iar cale de nouă munți și nouă țări, s-a înfățișat Doamnei Uniuni și i-a spus: „Mărită Doamnă, m-au calcat hoții și acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună și dă-mi o bască, fiindca știu că ai și poți”.

Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruțul) și gânditoare i-a spus: „Bade dragă, eu te înțeleg. Dar, tot ce-ți pot dărui acum este o pereche de încălțări. A propos, așa cum te văd, cred că nu poți munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiți ai putea să-ți cumperi cea mai bună bască”.

romania

Atâtea lucruri urâte vedem în jur, atâtea gesturi vindicative, atâtea atitudini deplasate, penibile, atâta insolenţă şi minciună, încât nici nu mai sesizăm cât de alarmante, grave ori jenante sunt şi cum acestea, până la urmă, definesc societatea în care trăim.

Ne place să credem (sau măcar să spunem) că noi, românii, nu suntem fitecine, ne mândrim cu trecutul nostru istoric, cu valorile pe care le-am avut în diferite domenii. E foarte bine. Nu cred că trebuie să ne vorbim urât ţara şi nici să îi găsim ei şi poporului din care facem parte mereu defecte. Din păcate, însă, în jur se întâmplă tot mai multe lucruri care nu ar trebui să îşi găsească locul într-o ţară aşa cum pretindem noi a fi România.

Dacă vezi pe stradă, auzi de la alţii sau citeşti în presa de scandal despre situaţii de felul celor mai sus înşirate, parcă nici nu te mai miră. Probabil, însă, cel mai alarmant devine când aceste lucruri se întâmplă la un nivel mai ridicat, acolo unde ar trebui să existe alte reguli comportamentale, relaţionale şi aşa mai departe, acolo unde ar trebui să fie modelele noastre.

„Modele noastre” adică vârfurile puterii au aceleași drepturi ca ale tovarășilor de altadata: vile și fonduri de protocol, de la RAPPS, coloane de mașini, elicoptere la scară, servitori, acum se numesc – bodyguarzi, secretare, consilieri, toate din bani publici, iar voința celor tari este respectata până la cel mai mic funcționărel. Consecințele voinței lor, întotdeauna, ne ustură pe noi.

De la șeful cel mare, la șefii unor instituții și primari, fac la fel de bine ca mai înainte: în loc de un singur tovarăș comandant suprem, acum bat cu pumnul în masa mai mulți, iar primii secretari de județ s-au mutat la primării, locul lor fiind luat de baroni. Fiecare fiind boier, stăpân, naș … pe moșia lui. A lor este Romania de azi.

Să ședem și să cugetăm …

 

Lingușitorii conștientizează, mecanismele psihologice ale lingușelii și amestecă atent impertinența cu lipsa de modestie, ipocrizia cu simtul practic și superlativele contrafăcute cu minciunile de conjunctură.

 

Aceste lipitori „sug” bugete, fraudeaza statul si prostesc populatia profitând de lacunele legislatiei, compromisurile lingăilor par indexate la cursul valutar și reușesc să impresioneze botaniștii cu „afecțiunea” lor pâna la cutremur.

Acesti mârlani, unsi pe limba cu toate alifiile tranzitiei, caută să intre în grațiile tuturor, celor care îi pot ajuta să evolueze, profitând la maxim. Dau sarutul lui Iuda fara prejudecati în stânga si în dreapta si uita ca recunostinta nu se prescrie pe retete compensate, acestia sunt sortiti cu o forma perversa de întelepciune. Lingaii ne dezgusta si ne seduc deopotriva cu caracterul lor de „cameleoni” egoisti si frustrati.

Pupincuristii sunt niste actori, foarte buni si joaca în viata de zi cu zi cele mai umilitoare roluri, se simt discriminati, pozeaza în victime, desi ei cad tot timpul în picioare si chiar daca au cele mai murdare constiinte, se dau mai catolici decât Papa!

Stilul lor de viata este greu de catalogat, lingăii își „travestesc” neputința de a fi înțelepți adevărați. Sunt niste puturoși autentici, cu orgolii de conjunctura, care promoveaza convingerile altor persoane, ca si cum aceste principii sunt cartea lor de vizită.
Dezacordul dintre cum sunt în realitate și cum se arată în societate, le conferă un avantaj azi, în ascensiunea lor spre vârful piramidei, dar cu siguranță într-o zi aceste feste, pe care le joacă ei, se vor întoarce împotriva lor, ca un bumerang.

Este o nebunie să accepți irealitatea lucrurilor și să te porți ca și cum ar exista, să respecti o nulitate ca și cum ar fi o valoare. Inconsecventa lor este vizibilă de la o poștă, nu-și folosesc limba decât să pupe-n fund persoanele pe umerii carora se pot cățăra să ajungă mai sus în plan social, nu se simt niciodată umiliți, ba din contra, se felicita pe ei însisi!

Onorabilitatea este o otrava pentru ei; nesimtirea si nesinceritatea – cele mai mari defecte pe care cu ajutorul limbii le transforma în avantaje. Este trist când ajungi să te convingi ca pupincuriștii sunt cei care se bucura mai mult de cinstire – nemeritata, de influenta, de protectie si, în cele mai multe cazuri, de respect. Mi-e greata când le aud pamfletele cu mustata, gândurile pieptanate, complimentele improvizate.

Daca nu toti românii s-au nascut poeti, ceilalti au trebuit sa se profileze si ei pe o meserie – așa s-au nascut Lingăii de profesie. La ora actuala, acest fenomen a luat proportii la scara mondiala. Lingușitorii dețin monopolul subtilității; îmbratiseaza si trădează toate cauzele, fara nici un proces de constiinta, fara remuscari.

Calcă în picioare sistemele de valori. Nu prezinta nici o prezumtie de nevinovatie, deoarece nu au nici o scuza plauzibila pentru nemernicia lor. Sunt unsi cu toate „alifiile” linguselii si li s-a întarit obrazul – ca talpa la urs, au interese obscure, saboteaza oamenii cu influență, sapă, sug, sau pupă în dos, fără nici un complex, lingăii nu au orgolii. Nu au Dumnezeu, nu au resentimente și „sapa” pe oricine în goana lor de a obtine: un post mai bun, o casa mai mare, o masina mai benghoasa, un telefon cu blut-ut, o amanta mai „dotata”, un cont în banca, sau de ce nu, o pijama antistres.

Am o repulsie față de acesti lingușitori care mint în stânga și în dreapta că se împacă de minune cu Dumnezeu, când de fapt, ei creeaza diversiuni pentru a putea încheia un pact cu Diavolul !

Democraţia? (interviu with Petre Țuțea)

Da, sigur. Păi Bergson spune despre democraţie…, nu v-am spus nimic despre democraţie?

Mi-aţi spus, dar după aceea aţi renunţat să spuneţi pentru televiziune. Eram în perioada electorală (n.a. – înainte de alegerile din 20 mai 1990) şi n-aţi vrut să creaţi confuzii…

Aşa, să creez confuzii.

Eu, în materie de democraţie n-am nicio părere personală. Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon şi pe Aristotel. Platon susţine că trei sunt formele de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democraţia este sistemul în care fiecare face ce vrea. Şi eu am spus: după cum se vede. Iar Bergson, filozof modern, declară acest lucru: „Democraţia e singurul sistem compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu: nu are niciun criteriu de selecţiune a valorilor de conducere“.

Şi totuşi nu e adevărat! Practica socială arată, cel puţin în democraţiile occidentale, că valorile sunt selectate până la urmă.

Nu ştiu, eu nu vreau să ofensez Occidentul, dar nu geme de mari oameni de stat, azi.

 

Asta e adevărat.

Şi nici Statele Unite nu plesnesc de prea mulţi mari oameni de stat.

Să nu provocăm un scandal diplomatic, nu?

Nu. Dar e real! Ceea ce înseamnă că în democraţie numai întâmplarea naşte un mare şef. De pildă, un mare conducător în democraţie a fost Clemenceau, care a condus primul război mondial politic.

 

Şi a scos Franţa la liman…

Nu, Europa la liman. Nu ştiu dacă el a declarat că cine, până la vârsta de 30 de ani, nu e „progresist“, nu e de stânga şi democrat, n-are inimă, dar dacă peste 30 de ani nu e conservator, e cretin.

Ăsta a fost Clemenceau…

Nu eu! E cineva, nu?

Domnule Ţuţea, înseamnă că nu puneţi un semn de egalitate între democraţie şi liberalism, nu?

Nu. Liberalismul e aproape de gândirea aristocratică a corpului social; democraţia, nu.

Puteţi să daţi un exemplu, din istoria noastră politică, de om care a fost liberal?

Păi dacă îl dau pe Ionel Brătianu trebuie să mă ridic în picioare, dar nu pot. E aşa de mare om de stat… Nu ştiu dacă nu cumva la Versailles s-a declarat despre el că ăia care dictau Tratatul de la Versailles – nu ştiu cine a spus, poate Beneş – sunt nişte balcanici, „dumneavoastră sunteţi stăpân“. Brătianu! Cred că a fost cea mai mare conştiinţă politică europeană la Versailles. (…)

Altfel, a fost un mediocru debatteur parlamentar, nu era un mare orator la tribuna Parlamentului…

Dar a decis când şi cum trebuie. Când Iorga, cu orgoliul lui, îi spune lui Ionel Brătianu: „Ce să învăţ eu de la un inginer!?“, Brătianu, care era prim-ministru, îi răspunde: „Măsura, domnule profesor, măsura!“. Ha, ha, ha! „Măsura, domnule profesor!“ (…) Eu am emoţii când trec prin două gări. Prin Blaj, prin Mica Romă a lui Eminescu, care ne-a relatinizat, nu? Şi prin Florica, unde-i mormântul acestui mare om. Ţin să afirm, însă, că indiferent cine conduce Partidul Liberal astăzi, poporul român nu poate să evite liberalismul, fiindcă îi datorează crearea statului român modern şi a societăţii române moderne. Mă interesează liberalismul biruitor în Statele Unite, în Japonia, în vestul Europei. El, prin această biruinţă, devine ispititor pentru vânzoleala din spaţiul răsăritean.

 

Şi totuşi spuneaţi că Occidentul n-a dat mari valori politice.

Actualmente.

Atunci cum poate acest sistem să prospere fără mari personalităţi politice?

Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinaţie. Liberalismul favorizează corpul social: te instalezi în sistem şi n-ai încotro… În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni (…) adică nu deranjează mecanismul gândirii dogmatice universale creştine…

De pildă – pot să spun asta? – Brucan a spus că social-democraţia suedeză e un lux pentru poporul român. Asta e ca o ofensă adusă poporului român.

De ce, domnule Ţuţea?

Păi, ce, suntem debili mintal?

Nu, poate pentru starea economică…

Păi nu e pentru starea economică. Din punct de vedere politic, fără supărare, la suedezi nu ştiu dacă sunt mai străluciţi în istorie. Poporul român, din punct de vedere politic, e greu de glorie. Şi vă dau un exemplu de strălucire a liberalilor români, peste care se calcă încă o dată acum: Constituţia liberală din 1923, care nu e o operă, e o capodoperă: un rege stăpân, de tip prusac, înfăşurat într-un stat al normelor liberale. E o sinteză glorioasă asta, făcută de Partidul Liberal. Şi acum se năzuieşte să se facă o constituţie nouă. O găsesc absolut nocivă şi inutilă! Vă rog să mă iertaţi.

 

De ce, domnule Ţuţea? Nu se mai schimbă vremurile?

Pentru că o înlătură pe aia care este glorioasă… Eu am spus odată… Vă întreb un lucru: liberalismul a apărut istoric, nu? Nu se poate vorbi de liberalism feudal sau antic.

 

Dar poate e un proces care se termină istoric.

Nu! E un fenomen istoric, dar punctează timpul şi spaţiul istoric cu constantele lui extraordinar de utile. Liberalismul oferă constantele în timp şi spaţiu, ale ordinii umane, cu toate că a apărut istoric. Aşa cum creştinismul a apărut istoric, dar a punctat cu eternitatea timpul şi spaţiul. Aşa face şi liberalismul. Fără să gândesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămân indiferent la incapacitatea de a asigura selecţiunea naturală a valorilor în democraţie. Asta e părerea mea despre democraţie.

Image

Educaţia moral-civică este o dimensiune importantă a personalităţii omului ale societăţii democratice, întrucât progresul economic și spiritual depinde de gradul de angajare al fiecăruia în efortul comun de crestere a calitătii vieţii.

Morala cuprinde valorile, principiile, normele si regulile determinate de cerinţele societăţii pentru a reglementa relaţiile comportamentale dintre oameni.

Profilul moral-civic al personalităţii este centrat pe valorile morale ale societăţii democratice, care generează obiectivele şi conţinutul educaţiei morale. Dintre aceste valori se pot enumera :

● libertatea de opinie şi pluralismul în viaţa social-politică, economică şi culturală, izvor de idei noi şi promovare a competiţiei,
● respectul demnităţii umane şi a valorii omului, creator de valori materiale si spirituale,
● egalitatea în faţa legilor şi supremaţia normeler de drept și a legii,
● respectarea normelor societăţii democratice, responsabilitatea fiecăruia pentru acţiunile proprii,
● atitudinea participativă la bunul mers al societăţii şi spirit de cooperare,
● disciplina şi etica muncii .

Este de necontestat faptul că şcoala pregăteşte elevul pentru viaţa în care urmează să intre, pentru îndeplinirea rolului său în societate, în muncă, pentru a-şi face datoria faţă de el şi faţă de societate. In acelaşi timp, însă, şcoala trebuie să pregătească viitorul cetăţean pentru ca să ştie să-şi apere drepturile, dar şi pentru a şti să le respecte pe ale altora.

Dacă viitorii cetăţeni nu vor intra în viaţă responsabili, înarmaţi cu pregătirea necesară, vor fi victime ale nepregătirilor, vor suferi. Sigur, o îndatorire importantă, vitală, revine familiei, dar de multe ori familia nu-şi îndeplineşte sarcina elementară a pregătirii copilului pentru intrarea lui în viaţă, ca cetăţean cu drepturi şi obligaţii depline şi aceasta pentru că familia este de multe ori viciată. Viciată de lipsa de pregătire a părinţilor, de climatul degradant al relaţiilor de familie, de lipsa de afectiune și preocupare faţă de copil.

Aşa fiind situaţia, singurul factor important, competent si responsabil de mersul mai departe al societăţii rămâne şcoala. Școala romanească este batjocorită, umilită, lăsată de bună voie de factori de decizie (politici) în mediocritate, de ce ?, pentru că o societate educată nu va permite niciodată batjocorirea drepturilor omului și a obligațiilor sale, nu va permite furtul fie și cel intelectual (plagiat), nu va permite umilința și rușinea pe care politiceni o pun asupra cetățenilor săi, din păcate România nu face parte din această categorie de societate.

Acolo unde oamenii înţeleg că fiecare trăieşte în societate alături de alţi oameni, că fiecare are drepturi, dar şi obligaţii, acolo poate exista linişte socială, echilibru în vieţile oamenilor, o democraţie reală.

Le spun românilor REACȚIONEAZĂ !!!  ori … nu va mai fi nimic din noi …

Generalități

· Abilitatea de a castiga lupta in relatia om la om.
· Asta presupune abilitatea de a folosi ambele maini si picioare, de a rupe ritmul.
· Abilitatea de a crea spatiu pentru ceilalti.
· Rapiditate (nu neaparat viteza).
· Abilitatea de a pasa pe ambele parti.
· Orientare in aparare (simtul apararii).
· Abilitatea de a suta lung, inalt, razant.

Fundasii  (Nr. 15)

· Abilitatea de a fi un jucator de penetrare prin intercalarea in linia de treisferturi in atac.
· Sa schimbe directia de alergare in momentul intercalarii in linie.
· Sa fie capabil sa prinda un balon inalt.
· Sa aiba o buna pozitionare in teren.
· Sa fie atuul atacului si stalpul apararii.
· Impreuna cu aripile sa formeze o linie irezistibila pe contra-atac.
· Sa se intercaleze in linie fals.
· Sa se intercaleze in linie pentru a crea supranumeric.
· Sa fie un placheor puternic.
· Sa aiba picioare bune, puternice .

Aripile  (Nr. 11 și 14)

· Sa poata fi un bun fundas si sa poata sa faca tot ceea ce un fundas are de facut.
· Sa vada cand jocul se duce spre margine si sa-l redreseze spre interior.
· Cu cealalta aripa si cu fundasul sa poata alcatui prima linie a contra-atacului.
· Sa simta pulsul apararii.
· Sa realizeze cat de greu se face marcajul cand se misca pe tot terenul ca un nr. 8, in special cand actioneaza pe partea inchisa a atacului.
· Sa alterneze diferite tipuri de alergare si de atac.
· Sa linisteasca jocul, dar de asemenea sa se poata lega si nu neaparat sa cada la pamant.
· Sa pastreze balonul in campul de joc si sa nu-l dea adversarilor in margine.
· Cand vede un coechipier cu balonul ca vine spre partea lui de joc, sa-i dea posibilitatea de a-i pasa in interior printr-o “foarfeca”.

Centrii  (Nr. 12 și 13)

· Tot ceea ce este mentionat la generalitati, aplicat particular pentru centrii. Cred ca treaba lor este cea mai dificila din joc.
· Sa creeze pentru ceilalti coechipieri, spatiu, o „gaura” sau un supranumeric. El trebuie sa creeze „un balon de aur” pentru aripa sa.
· Abilitatea de a iuti sau a incetini jocul. Sa rupa ritmul.
· Intodeauna sa-si combata si sa-si depaseasca adversarul direct. El poate face acest lucru printr-o alergare rapida, dar se poate face acest lucru si impreuna cu partenerul sau, care va veni scurt si direct (in forta).
· Sa joace spre exterior cu celalalt centru, ca o pereche.
· Sa comunice in atac si in aparare.
· Sa se apere, in special, in fata adversarului direct.
· Sa fie primul jucator la balonul lasat de cel placat, pentru a-l recupera si pasa.
· Sa constituie primul sau cel de-al doilea suport al jucatorului cu balonul.
· Jocul fara balon este mai important decat jocul cu balonul.
· Sa-si domine adversarul direct.
· Sa joace pe ambele posturi (C1 sau C2) si sa nu fie un simplu executant, sa-si asume responsabilitatea de a lua decizii.
· Sa comunice cu arbitrul de margine pentru a indica coechipierilor, daca linia este sau nu in afara de joc (ofsaid). În permanență COMUNICARE.

Mijlocasii la deschidere  (Nr. 10)

· Sa-si coordoneze propria linie de treisferturi.
· Sa aleaga cea mai eficienta aliniere a linie, atat in atac, cat si in aparare. El trebuie sa varieze alinierea atacantilor in functie de situatie.
· Sa fie calm in joc (sa nu se precipite in joc).
· El trebuie sa fie cheia suportului in atac.
· Apararea trebuie sa fie punctul sau forte.
· Sa-si alterneze propriul sau joc; el trebuie, in special, sa-si combata propriul sau adversar si totodata sa stopeze inaintasii adversi si sa nu le permita sa treaca prin aparare .
· Sa aiba ambele picioare bune – sa poata suta cu amandoua.
· Daca spatiul de joc pentru linia de treisferturi este redus, este vina lui. El este responsabil pentru jocul liniei sale.
· El trebuie sa fie capabil, ca si un centru, de a sparge linia adversa.
· Ca si C1, el trebuie sa fie un coordonator de joc si nu doar un simplu executant.
· El trebuie sa atace tot timpul si sa creada in sansa sa de a „trage” echipa spre inainte – sa fie optimist.

Mijlocasul la gramada  (Nr. 9) 

· Sa poata da o pasa buna, curata si rapida, catre jucatorul aflat in exteriorul sau.
· Sa fie al noualea inaintas in atacul din preajma liniei de but adverse.
· Sa fie un bun jucator la sustinere, prin pozitionarea sa intotdeauna cu un metru in interior si putin in spatele purtatorului de balon.  ACEASTA ESTE O MARE CERINTA.
· Sa fie capabil sa-si alterneze jocul prin folosirea ambelor picioare, dar ca si mijlocasul la deschidere, trebuie sa o faca rar si cu eficienta.
· Impreuna cu linia a III-a, sa faca o echipa penetranta in atacul dupa momentele fixe.
· Sa fie un „spin” in aparare prin presiunea creata asupra adversarului .
· Sa-si coordoneze inaintasii, in gramezi spontane si in moluri, tragandu-i si impingandu-i. El are acelasi rol in aparare la gramezile spontane si moluri, in special in apropierea liniei proprii de but.
· El trebuie sa fie „liantul”, dintre pachetul de inaintare si linia de treisferturi.
· Inaintasii obosesc si nu mai pot avea o gandire lucida. El trebuie sa aiba un rol important in a-i incuraja si coordona.

Rugby schemes game

Pentru a obține bucuria unui eseu (try) este nevoie de organizare in joc, aici unele exemple Rugby schemes .

Scopul este ca un jucător, respectând regulamentul şi în colaborare cu coechipierii săi, să ajungă în terenul de ţintă advers pentru a culca balonul înscriindu-se astfel o încercare (sau eseu, try).
O echipă este formată din 15 jucători împărţiţi pe două compartimente
Înaintarea (sau grămada) este formată din 8 jucători, repartizaţi pe trei linii:
– Linia a I-a – 3 jucători:

–          Nr. 1 – Stâlp stânga (pilier)

–          Nr. 2 – Trăgător (taloneur)

–          Nr. 3 – Stâlp dreapta (pilier)

Linia a II-a – 2 jucători:

– Nr. 4 – stânga

– Nr. 5 – dreapta

– Linia a III-a – 3 jucători:

– Nr. 6 – Aripă de grămadă stânga (flanker)

– Nr. 7 – Aripă de grămadă dreapta (flanker)

– Nr. 8 – Închidere

– Liniile dinapoi (linia de treisferturi) sunt formate din 7 jucători

–          Nr. 9 – Mijlocaş la grămadă (scrum half)

–          Nr. 10 – Mijlocaş la deschidere (uvertură) ¾

–          Nr. 11 – Aripă de ¾ stânga

–          Nr.12 – Centru ¾ (I)

–          Nr. 13 – Centru ¾ (II)

–          Nr. 14 – Aripă de ¾ dreapta

–         Nr. 15 – Fundaş

REGULI DE BAZĂ ALE JOCULUI DE RUGBY

1. ÎNAINTE ŞI PASA ÎNAINTE
Jocul de rugby se joacă prin pasarea (aruncarea) balonului spre înapoi (către un coechipier).
Pasarea (aruncarea) balonului spre terenul de joc advers, precum şi scăparea balonului spre înainte (situaţia de „înainte”) nu sunt permise.
În aceste cazuri se va dicta o grămadă ordonată pe locul greşelii.

2. PLACAJUL
Singura modalitate de stopare a adversarului cu balonul este de a-l prinde (placa).
Placajul se execută de la nivelul abdomenului în jos, cu ambele braţe, prin aducerea purtătorului de balon la sol.
Jucătorul placat, adus la sol, trebuie să elibereze imediat balonul. Jucătorul care a placat să elibereze placatul.
Nerespectarea celor de mai sus se penalizează cu lovitură de pedeapsă contra celui vinovat.

3. AFARĂ DIN JOC – OFFSID
În general balonul împarte terenul în două părţi: terenul propriu şi terenul adversarului. Jucătorul care joacă balonul din terenul adversarului se află afară din joc, offsid şi se penalizează cu lovitură de pedeapsă.

 

4. MARCAREA DE PUNCTE
Se poate face prin:
Încercare sau eseu (try) – culcarea balonului în terenul de ţintă advers – 5 pct.

Lovitură de pedeapsă – trecerea balonului printre bare după o lovitură de picior (aşezată sau căzută) pe locul în care arbitrul a acordat lovitura de pedeapsă, ca urmare a unei infracţiuni.- 3 pct.

Drop gol – trecerea balonului printre bare după o lovitură de picior căzută – 3 pct.

Transformare după încercare (try) – trecerea balonului printre bare după o lovitură de picior (aşezată sau căzută) pe perpendiculara locului unde s-a marcat o încercare – 2 pct.

 

 

 

 

 

Obţineţi o încercare de la „A”, pe aripă. Bine, dar greu pentru a converti.

Obţineţi o încercare de la „B”, mai bună decât la „A”. Dar nu mai usor.

Obţineţi o încercare la „C” – Cel mai bun! Este drept în faţă, uşor să se transforme.

Pe viitor, voi revenii cu scheme de joc.

%d blogeri au apreciat asta: